Gelozia, un sentiment ce apare devreme la copii

“Vreau să fiu şi eu bebe mic !”

(contiuarea povestii  cu titlu : Gelozia…De când începem sӑ fim geloşi? – discutii cu un copil de 3 ani)

Angela fetiţa mea de 3 ani a se asezase pe pat şi imita un bebe mic. Se fӑcea cӑ plânge, dӑdea din mâini și din picioare.
Atunci mi-a venit o idee…..
Am întrebat-o dacӑ vrea să ne jucӑm de-a bebe mic.
“ Daaa!” rӑspunse ea entuziasmatӑ”
Prilejul de a-i da o lecţie educativӑ s-a ivit.
Am luat totul ȋn serios și  am ȋnceput  sӑ ne jucӑm.
Dar orice joc are regulile lui, așa cӑ dacӑ vroia sӑ fie bebe mic atunci ea trebuia sӑ se comporte cӑ un bebe mic iar eu trebuia sӑ mӑ prefac cӑ nu știu cӑ ea este “mare”

-I-am spus cӑ bebe mic trebuie schimbat şi înfӑşat pentru cӑ așa este ȋmbrӑcat “bebe mic”
Era un joc intresant, am dezbrӑcat-o i-am pus un scutec ȋntre picioare şi apoi am înfӑșurat-o strâns cu un cearceaf mare exact ca pe un nou nӑsut. Am cӑutat niște tifon și am legat fedeleș pe “bebe mic”.
Era plinӑ de entuziasm, râdea
Apoi am ȋnceput sӑ-i explic ce face bebe mic:
–Trebuie sӑ-i dau să mӑnânce lapte cu biberonul lui bebe mic. Am adus biberonul cu lapte, dar Angela nu vroia lapte la biberon. Spunea “nu vreau lapte”

-“Bebelușii nu știu sӑ vorbeascӑ” am zis eu.
Mӑ fӑceam cӑ nu ȋnteleg ce spune pentru cӑ bebelușii nu știu sӑ vorbeascӑ și deci nu pot sӑ spunӑ “nu vreau lapte” (comentam cu voce tare ceia ce “gândeam” )
“Oare ce are bebe mic cӑ nu vrea să mӑnânce?
“Cred cӑ-l doare burtica”
Și pentru cӑ bebe mic avea colici, am venit cu niște zeamӑ de orez.
Binențeles cӑ nu era bunӑ zeama de orez şi ea a refuzat ţanând gura închisӑ.
Eu am continuat să mӑ fac cӑ nu ȋnțeleg ce vorbește, ȋn schimb tot comentam:
“Sӑracu bebe mic nu știe să vorbeascӑ oare de ce plânge?
Am adus biberonul cu ceai,  dar “bebe mic”  l-a refuzat.
Eu fӑceam pe supӑrata, şi vorbeam: ” cred cӑ ȋi este somn lui bebe mic, nu vrea sӑ mӑnânce și deci trebuie sӑ se culce”.

–Lui “bebe mic nu-i citim povești ȋnainte de culcare pentru cӑ este prea mic și nu ȋnțege cuvintele, doar ȋi cântӑm ceva”
Eu obișnuiam sӑ-i citesc povești ȋnainte de culcare sau sӑ-i spun o poveste. De data asta ȋnsӑ am ȋnchis ușa şi am lӑsat-o ȋn camerӑ pe Victoria singurӑ și legatӑ fedeleș.
Eu stӑtea lӑngӑ ușa și ascultam.
Jocul nu i se mai pӑrea frumos, vroia să meargӑ la baie să facӑ pipi.
“Vreau sa fac pipi!…. mamiiiiiiiii!…..”

Am deschis ușa si am ȋnceput din nou “sӑ gândesc” cu voce tare neținând seama de ce spunea ea.
-“Bebe mic nu știe sӑ facӑ la olița el face ȋn scutec”.
“Sӑracu bebe mic oare de ce plânge? El nu știe să facӑ la olița, face pe el, deci dacӑ ești bebe mic poți sӑ faci pipi ȋn scutec, ai voie.”
Dar ea nu vroia sӑ fie udӑ, ei nu-i mai plӑcea sӑ fie murdarӑ, ea era “mare”.
“ Mami mi-e foame”!
-Bebe mic nu știe sӑ cearӑ de mâncare.
“Sӑracu poate ȋi este foame, poate vrea o bomboanӑ, el nu știe să mӑnânce bomboane şi să cearӑ de mâncare”
Angela nu vroia să facӑ pe ea, vroia să nu mai fie legatӑ, vroia să mӑnânce altceva nu lapte, dar dacӑ era bebe mic nu putea să facӑ nimic din ceia ce vroia ea care era “mare”… .
Am dezlegat-o am fost la baie, am mâncat, şi am discutat cӑ nu e bine să fi bebe mic ca e tare greu pentru “bebe mic”.
Lui Angela ȋi era milӑ acum de bebe mic care:

• – nu putea să vorbeascӑ şi să spunӑ ce vrea,
• -nu știe sӑ mearga unde vrea el, și mami trebuie sӑ-l ia ȋn brațe și-l duce numai unde vrea ea.
• -nu poate sӑ se joace cu jucӑrii, sӑ deseneze, sӑ se dea pe tobogan….
• -nu știe sӑ asculte povești,
• – este murdar pentru cӑ nu știe și nu poate sӑ facӑ la olitӑ,
• -nu poate sӑ cearӑ de mâncare

Atât de impresionatӑ a fost ȋncât din momentul acela ea era cea care se ducea la copil şi vorbea cu el și-i spunea să nu mai plângӑ, venea repede la mine şi mӑ anunța cӑ “plânge sӑracu bebe mic”.
Și gata nu la mai ciupit, din contrӑ se purta afectos cu el.
Știa cӑ nu e bine să fi bebe mic şi cӑ  noi o iubim pe ea şi  pe bebe mic.
Poate vӑ ajutӑ povestea mea ca sӑ-i povestiți celui “mare” despre cât de greu este sӑ fi “bebe mic”.
Aștept comentariile dumneavoastrӑ…