Şi părinţii învaţă de la copiii lor.
Învaţă de la copii să mulţumeşti!
De câte ori fiica mea îmi mulţumeşte pentru lucruri mărunte ce le fac aici la ea acasă, mă emoţionez şi mă gândesc că eu nu am ştiut să le mulţumesc celor din jurul meu aşa cum o face ea.
Credem uneori că ni se cuvine şi că este normal ca cineva să ne ajute.
Dar de ce nu-i mulţumim pentru măruntele lucruri pe care le face pentru noi?
Sunt lucruri mărunte, ce le fac pentru că trebuie să le facặ cineva în casă, aranjez vasele în dulap, trebuie să le pun la loc după ce au fost spặlate, mă joc cu nepoţii mei, strâng jucăriile, le fac baie, le dau medicamente.
Ea îmi multumeşte.
Mặ gândesc de câte ori mama Oli (mama mea) a făcut lucruri mărunte şi nu i-am mulţumit.
Dacă ar mai trăi sigur după lecţia asta i-aş mulţumi.
Eram preocupată de ale mele, egoism de copil neinvăţat să mulţumească.
Trebuie să învăţăm copiii să mulţumească şi astfel când vor fi oameni mari vor şti să mulţumească.
Trebuie să multumeşti pentru ca să te bucuri, nu din obligaţie.
Bucuraţi-vă de toate nimicurile vieţii şi învăţaţi copiii să se bucure cu voi multumind!