Desenăm un ṣoarece o pisică ṣi un căteṭuṣ
Inimă de ṣoricel
Era o dată un ṣoricel, era mic, alb ṣi cu doi ochiṣorii ca niṣte mărgeluṭe negre. Nu era un ṣoarece obiṣnuit era un ṣoarece care ṣtia limbi străine : pisiceasca ṣi omeneasca.[wpdm_file id=27]
Trăia ȋntr-o cuṣcă micuṭă, ducea o viaṭă liniṣtită ṣi tihnită.
Dimineaṭa făcea sport la el ȋn cuṣcă pe o rotiṭa ce se ȋnvậrtea, apoi stăpậna lui Zậna cea bună ȋi dădea mậncare ṣi după masă discutau ȋmpreună.
De ziua lui Zậna a vrut să-i facă un cadou ṣi l-a ȋntrebat ce ȋṣi doreṣte.
Vreau să fiu pisică, să nu ȋ-mi fie frică de nimeni!!
Hocus-pocus ṣi ṣoricelul devenii o un motan alb. Fericit, motanul cel alb alergă spre uṣă, dar pe trepte la soare era Felix motanul cel negru ṣi fioros.
Ṣoricelul arăta ca o pisică dar a uitat că este pisică ṣi se sperie din nou de Felix motanul. Herta, căṭelul a văzut pe cei doi motanii ṣi se repezii lătrậnd. Ṣoricelul nu ȋnṭelegea de ce lătra căṭelul ṣi nu-i era frică de Herta.
-O…. (a zis soricelul) eu sunt mai curajos decật motanul cel negru care s-a speriat de un căṭel!
O rugă pe zậnă să-l facă căṭel pentru că Felix se teme de cậini.
Hocus-pocus ṣi soricelul devenii o un căṭeluṣ alb ?
Căṭeluṣul cel alb se apropie de uṣă, motanul cel negru stătea pe trepte. Cậnd motanul cel negru l-a văzut pe căṭel, s-a speriat ṣi a luat-o la fugă dar ṣi ṣoricelul transformat ȋn căṭel s-a speriat de motan.
Degeaba arăta ca un căṭel, inima lui era tot de ṣoricel, el se temea de motanul cel negru.
Fiecare dintre noi avem lucruri de care ne este frică. E greu să ne ȋnfrậngem temerile noastre personale.
Oare suntem curajoṣi dacă nu ne este frică de lucrurile de care la alṭii le este frică ?
Curajul ȋnseamnă, nu să nu ȋṭi fie frică ci să-ṭi fie frică ṣi totuṣi să mergi mai departe.
Dacă vă plac desenele apăsaṭi pe butonul de lậngă fotografie pentru ca să le copiati !
Daca mai vreti sa cititi o poveste cu un soricel, apasati aici
Daca vreti sa cititi despre Zana cea buna si girafa pe care a ajutat-o apasati aici