Aventurile catelului

De dimineaţӑ, toatӑ lumea trebuie sӑ mânace ceva ȋnainte de a pleca la grӑdiniţӑ.
Elena și-a adus și cӑţelul ei de pluș la masӑ. Cӑţelul stӑ cuminte lângӑ ea ȋn timp ce ea mӑnâcӑ ceriale (pufarin) cu lapte.

Toti trei copiii mӑnâcӑ, vorbesc și râd eu ascult gӑlӑgia lor din bucӑtarie. Deodata Elena ȋncepe sӑ plângӑ.
-Ce s-a ȋntâmpalat? ȋntreb eu venind repede lângӑ Elena.
Elena ȋmi arӑtӑ cӑţelul ei care avea botul plin de „pufarin”.

Ea ȋncerca-se sӑ-l cureţe dar pufarinii imuiaţi de laptele din farfurioarӑ se lipeau, se ascundeau ȋn pӑrul ȋncalcit al cӑţelului parcӑ erau vi.
Ȋmi ȋntinse cӑţelul cu un gest disperat și ochii ei plin de lacrimi mӑ implorau.
-Ajutӑ, Buniiii!
Am luat cӑţelul și am ȋnceput sӑ-i scot pufarinii din pӑr. Credeam cӑ va fi ușor dar pufarinii se lipeau și se agӑţau de pӑr de parca erau niște scaieţi.
Cu chiu cu vai am reușit sӑ curӑţ cӑţelul ȋn timp ce Elena grijulie mӑ „ajuta” arӑtindu-mi câte un smoc ȋncâlcit și plin de „clei”.
Elena mi-a explicat ce s-a ȋntamplat:
-Catelul, a.. a…, eia foame și a bӑigat guia ȋn faifuia mea!!!! Fuii…fui cӑtelul, ne e cuminte!!! Face posti!!!

Da, cӑţelul era de vinӑ, el a bӑgat butul ȋn farfurie.

-Of , of ce cӑţel rӑu? spun eu foarte „convinsӑ” de faptul cӑ numai cӑţelul este de vinӑ.
Dupӑ baia fӑcutӑ , cӑţelul stӑ cuminte pe calorifer.