Cui e frica de Babau ?

-Hai deschide usa si si vezi ce este in camera! o indemna mama, pe fetita ei.

Fetita a deschis usa, in camera era intuneric. Focul facea ca globuletele sa sclipeasca din cand in cand precum niste ochi care clipesc.
Ingrozita fetita a inchis repede usa si a fugit, strigand ingrozita:
-Lupul !
Degeaba a incercat mama sa o linisteasca, fetita nu mai vroia sa intre in camera unde erau niste lupi mari, cu ochi sclipitori.
Magia clipei s-a destramat. Fetita plangea nu vroia sa intre in camera unde era „lupul”.

Ce se intamplase oare?
Era noaptea de craciun. Mama Oli a facut un brad si a pus cadourile langa bradul impodobit cu globulete lucitoare. A stins lumina. In soba focul ardea, lumina lui se strecura palpaind, pe langa usita sobei si arunca lumini misterioase pe globurile din pom. Mama va inchis usa lasand camera in intuneric, vroia sa-i faca o surpriza fetitei. Nu si-a inchipuit ca fetia ei se sperie de intunericul camerei si de stralucirea globuletelor.
Dar a uitat ca ea i-a spus fetitei ca in intuneric se ascunde babau si lupul cel rau.

Mama a aprins lumina in camera unde era bradul, a luat pe fetita care plangea in brate si a intrat in camera.

Cand ai copii si ii iubesti iti doresti ca sa nu faci aceleasi greseli pe care parintii tai l-au facut. Eu nu am vrut ca cei sa se teama de Babau, de tigan de intuneric sau alte „personaje care vin sa-i fure sau sa-i pedepseasca, sau sa-i manance”.

Am cautat sa nu o speri cu personaje misterioase, ce traiesc in locuri intunecate.
Eu imi luam fetita in brate si ma plimbam seara pirivind cerul, povestind despre stralucirea stelelor, intram cu ea in camera intunecoasa si ne jucam pe intuneric.
M-am jucat desenand monstrii ce sunt veseli si se joaca cu noi nu ne mananca.