Legenda lui Brumărel (luna octombrie)-poveste inventatӑ pentru nepoții mei

Povestea asta s-a intamplat demult de tot. Pe vremea aceia intr-un palat din varful unui munte traia traia Iarna.
Iarna a avut un baietel.
Brumӑrel, așa i-a dat numele mama lui Iarna  pentru cӑ pe tati ȋl chema Brumar -Noiembrie.

Brumӑrel a crescut mare și frumos.

Ȋntr-o zi privea pe geamul din gheațӑ al castelului, ce era sus, sus pe un munte unde nicidatӑ zӑpadӑ nu se topea. Privind el așa a vӑzut o fatӑ foarte frumoasӑ: ochii ei erau albaștii ca prunele coapte, pӑrul ei atârna ca niște ciorchini negrii, obrajii ei erau roșii ca niște mere, mâinile ei erau albe ca florile de garofițӑ, era ȋmbrӑcatӑ ȋntr-o rochie de frunze colorate.

Pe loc Brumӑrel s-a hotӑrat sӑ o vadӑ pe fatӑ și a plecat cӑlare pe calul lui numit „Vânt rece” .

Zbura Brumӑrel cu calul lui și mantia lui formatӑ din nori cenușii flutura și acoperea cerul.

Când mantia se se scutura steluțe de brumӑ de argint și fulgi cӑdeau ȋn urma lui.

Atunci când trece călare peste dealuri, munți și câmpii, iarba îngălbenea în urma lui, bruma rece si alba acoperea totul (lucrurile parea pudrate ),

copacii își leapădă frunzele, florile mureau.

Rӑsuflarea lui rece  acoperea cu brumӑ albӑ  totul ȋn jurul lui.

Frumoasa fatӑ privea cerul ce se ȋnnora vestitor de lapovițӑ, ninsoare și timp friguros. Vӑzu zburând pe „Vântul rece” și cӑlare pe el un bӑiat frumos cu fața albӑ ca zӑpada, pӑrul semana cu niște fuioare de zӑpadӑ spulberate de crivӑț, și mantia lui era din nori negrii plumburii.

Când a ajuns la fata cea frumoasӑ el ȋntinse brațele și o cuprise ȋn brațe spunând „Hai cu mine ȋn palatul meu, la mama mea ca sӑ-mi fi soție”

Frumoasa fatӑ ȋnsӑ ȋn brațele lui ȋnghețate a ȋnceput sӑ de ofileascӑ. Ochii ca douӑ prune  se acoperirӑ de o brumӑ albӑ, ca și ciorchinii din pӑrul ei.

Ea se stinse ȋn brațele lui și el o lasӑ jos pe pӑmânt și o acoperii cu o mantie albӑ de promoroacӑ.

Inima bӑiatului ȋnghețӑ și ea și se transformӑ ȋntr-un sloi de gheațӑ din cauza supӑrӑrii.

De atunci prunele sunt brumӑrii și Brumӑrel are o inimӑ de gheață.
Povestea spune cӑ Brumӑrel s-a dus la o zâna bunӑ care a fӑcut o vrajӑ „hocus pocus preparatus” și fata a ȋnviat dar a rӑmas adormitӑ sub mantia de zӑpadӑ.
Frumoasa fata se trezește in fiecare an când se topește zӑpada, la fel cum se trezește și pӑmântul la viața primӑvara.

Ȋn fiecare an Brumӑrel ȋn luna octombrie o cautӑ pe frumoasa fatӑ.

De atunci ȋn fiecare an fata cea frumoasa e vie și se bucurӑ de frumusețea roadelor pӑmântului. Dar niciodatӑ Brumӑrel nu ajunge sӑ o poatӑ duce la castelul lui.

Ȋn fiecare an Brumӑrel vine sӑ o vadӑ pe frumoasa fatӑ și ea adoarme ȋn bratele lui fericitӑ cӑ este cu el câteva clipe.

Poveste inventata pentru Elena de ziua ei (de la Buni)

La multi ani Elena!

Dacӑ vreți sӑ primiți automat articolele noi ce le voi pune , abonati-vӑ: introduceți adresa de mail la care doriți sӑ le primiți.  Adresa nu se folosește decât pentru transmitere.

Nu uitați sӑ spuneți dacӑ vӑ place ceva. Pentru mine este ca un mulțumesc ce ȋl primesc de la voi.