Moartea lebedei

Când spun” varӑ” , mӑ gândesc imediat la plajӑ, soare , apa,

nisip, relaxare, amintiri.
Pe o plaja aglomeratӑ stӑteam la soare.
Angele avea doi ani. Ii cumpӑrasem un colac cu o lebӑdӑ mare și albӑ.
Era foarte fericitӑ și se mândrea de lebada ei. Se juca cu un bețigaș de frigӑruie. Lovea nisipul ȋnfigându-l ȋn nisip.
Lânga noi un domn ȋi urmӑrea mișcӑrile și i-a spus:
-Lovește lebӑda !
Copilul fӑra nici o ezitare a ȋnfipt bețigașul ascuțit ȋn colac.
Când Angela a tras bețigașul ȋn sus, se auzi un suierat și aerul a ȋnceput sӑ iasӑ din colac. Capul lebedei se apleca cӑtre pӑmant. Copilul plângea “moartea “lebedei.
Bӑrbatul privea mirat și speriat.
-Nu am vrut sӑ se intâmple acest lucru. Nu am crezut cӑ o sӑ ma asculte.
– E doar un copil care ascultӑ și face ce i se spune. Este prea micӑ ca se judece și sӑ analizeze ceia ce i se spune.

V-am spus povestea “morții” lebedei.

Atentie !!! dacӑ nu aveți copii și nu știți cum reacționeaza copiii, atunci ȋncercati sӑ nu va comportați cu copiii, ca și când ar fi adulți.
Glumele noastre nu sunt “gustate” și ȋnțelese de cӑtre cei mici.

Si pentru ca vorbim de plaja… cei mici pot sӑ deseneze si sӑ transforme o cutie de carton ȋntr-o plajӑ.

Vӑ place plaja desenatӑ de Elena (6 ani).