Oare cand suntem destul de mari incat sa nu mai primim cadouri de mos Nicolae ?
Era seara de 5 decembrie, o seara obișnuita, ne-am culcat târziu. Baiatul meu era “mare” era la liceu.
Ȋn timpul nopţii cand toti dormeau eu m-am trezit, am luat plasa ȋn care aveam pregӑtite dulciurile cumpӑrate. Am pus ȋn toţi pantofii câte ceva. Am luat cheile apartamentului ȋn care stateau pӑrinţii mei (parintii aveau apartamentul lânga al nostru) și am pus și ȋn pantofii lor câte ceva. Apoi am revenit ȋn patul cald si am adormit din nou.
De dimineata sotul meu s-a trezit dar eu mai leneveam ȋn pat. Sotul meu a intrat ȋn camera si m-a intrebat: “ Cum de nu ai pus nimic ȋn pantofi?”
-“De ce ma intrebi?”
-Pentru ca Radu e supӑrat cӑ anul acesta nu a primit nimic”
–Dar eu a pus ȋn pantofi asearӑ câte ceva.
Soţul meu strigӑ atunci la Radu.
–Du-te si cautӑ ȋn pantofi, cӑci eu cred ca totuși a venit moșul aseara!
Baitul meu, cel mare, s-a sculat si a cautat ȋn ghete.
Era fericit primise si ȋn anul acela dulciuri si o nuielusa. Radea aratandu-ne nuiaua.
Ce se intamplase ?…, Radu se sculase ȋn timpul noptii inainte de a ma scula eu. A cautat si nu a gasit nimic ȋn pantofi. Dupӑ aceea m-am trezit eu și am pus ȋn pantofi dulciuri. De dimineata el insa nu a mai cautat in pantofi.
A trecut mult timp de atunci, și ȋmi doresc sӑ gӑsesc și eu ȋn fiecare an de “moș Nicolae” , dimineaţa ȋn pantofi un mic cadou pus de cei ce mӑ iubesc.