Puiul de pasăre – puișorul cel orfan
Ce se întâmplă în jurul tău nu este ȋntậmplător
Ai un copil care aduce acasă animale găsite pe stradă sau ȋn parc și care au nevoie de ajutor?
Îmi amintesc că atunci cậnd eram copil am adus ȋn casă o mulțime de pui de animale care nu aveau nici o șansă de supraviețuire dacă le lăsam pe stradă sau ȋn pădure.
Mama mea, a avut grijă de:
– puiul de vrabie proaspăt iesit din ou, fără pene și cu pielea străvezie, care căzu-se din cuib și supravețui-se ca prin minune, impactului cu betonul din curtea școlii. A trăit și a a crescut.Venea ȋn vizită ȋn bucătӑrie și sufragerie cu alte vrӑbii,. Vrăbiile intrau ȋn casӑ fӑra fricӑ. Nu mai puteam lӑsa nimic de mậncare pe masă sau pe aragaz. Cậrdul de vrӑbi erau mai rele decật șoarecii umblau peste tot. Am scӑpat de vrӑbi cậnd am adus un pisoi.
–cinci puii de porumbei pe care i-am salvat de la tӑiere, și care s-au ȋmulțit atật de mult ȋncật se fӑcu-se un stol. Pe pervazul de la geamul camerei unde dormeam eu, dormeau porumbei. Tot timpul le auzeam gunguritul și niciodatӑ nu m-am simțit sigurӑ pentru cӑ ei erau mereu acolo la fereasta mea privind cum ȋnvăț cum mă joc, cum cresc.
–puiul de șoim găsit de mine cậnd am fost ȋn exursie ȋn pădure. Căzu-se din copac, era atật de mic și fără pene, nici nu știam ce pasăre este. Mama il harănea cu siringa umplută cu carne tocată. A zburat și el ȋntr-o zi. Geamurile erau ȋn permaneță deschise
Ei … deci cred că acum este rândul meu să fac ceea ce facea mama mea pentru mine.
Victoria fiica mea a venit acasă spre surprinderea mea cu un pui de pasăre găsit pe stradă .
Când am ajuns acasă de la servici am fost întâmpinată de Victoria entuziastă și cu ochii strălucind de bucurie. Ea m-a tras de la ușa de intrare în camera de zi spunậnd că vrea să-mi arate puțin o pasăre. Ȋn acel moment am avut un sentiment de „deja vu”. Mă vedeam pe mine și pe mama mea. Spre norocul meu mama era la mine venise pentru cậteva zile pe la mine, ea m-a liniștit și mi-a spus că puiul de pasăre este o mierlă și că trebuie să-i dăm să mănậnce carne.
Dar mama pleca cu Victoria la București așa cӑ eu rӑmậnem sӑ am grijӑ de mierlӑ……
Mai erau doar două zile și Victoria pleca la bunicii ei din România. Mica pasăre nu putea zbura bine. Zbura-se prea devreme din cuibul părintesc.Confruntată cu entuziasmul copilului meu, toate obiecțiile mele au murit cu mult înainte de a putea fi pus în cuvinte … Soțul meu este destul de strict cu privire la prezența unor animale ȋn casă, dar am știut că și el va fi de acord să avem grijă de pasare. Ce nu fac părinții pentru un zâmbet pe fața copiilor lor.
Am cerut părerea mamei, speriată de perspectiva ȋngrijirii ȋndelungate a puiului. Ea m-a liniștit, mi-a spus că ȋn maxim o săptămậnă puiul zboară. După spuse-le mamei nu era greu ca să am grijă de pasăre. Trebuia doar să o hrăneasc cu ajutorul unei siringi. Trebuia să ating partea laterală a gurii unde era o membrană galbenă si ciocul se deschidea ȋn mod reflex. Trebuia să fiu pe fază și să-i blochez ciocul deschis. Introduceam siringa făra ac și apăsam ușor ca să iasa puțina carne amestecată cu apă. Eu am o curte foarte mică unde nu pot intra pisicile așa că puișorul era în condiții de siguranță și dacă vroia putea să ȋși facă exercițiile de zbor.Ma-m mai liniștit,m-am gậndit că și eu pot rezista să am grijă de un puișor pentru mai mult sau mai puțin de o săptămână pậnă cậnd el va putea să supraviețuiască pe cont propriu. Și eu și soțul meu ȋn cele din urmă am acceptat că pasărea va rămâne să stea afară în curtea noastră.
Curtea s-a dovedit a fi un bun loc de recuperare pentru pasăre. E destul de mare, astfel încât pasărea poate zbura, iar zidurile înalte o apară de orice pisică care ar putea să vină pentru că ȋ-și doreste să vậneze păsări.
Și hei…, chiar soțul meu a tras concluzia că prin prezența ei pasărea ne-a adus niște momente frumoase și experiențe inedite.
Ca un bonus, Victoria a fost fericită pentru că a simțit că poate să facă și ea ceva pentru cineva care este neajutorat. S-a simțit puternică și mare pentru că acea pasărea avea nevoie de ea, statea pe brațul ei simțindu-se ȋn sigurață. Ea a mậngậiat pasărea i-a vorbit, i-a dat de macare.
Chiar și pentru Lukas aceasta ȋntậmpare s-a dovedit a fi o oportunitate de a învăța. Fiind un tipul sălbatic, furtunos, el a speriat pasărea prima dată. Dar încet a învățat să fie calm și după câteva zile, pasărea l-a lăsat și pe el să o mậngậie. El a devenit grijuliu si suficient de încrezător ȋn el. El a hrănit pasărea. Pasărea deschidea ciocul și Lukas punea cu grijă alimentele ȋn interior – vă puteți imagina bucuria lui!
Copii au inventat un nou joc de-a “ mama și tata pasăre”: ei au devenit “mama și tata pasăre”. Mama și tata pasăre aveau responsabilitatea să hrănească pe puișor. Cei doi zburau prin curte ciripind ”tsjilp , tsjilp”. (ȋn Belgia păsările nu fac cirip , cirip)În cele din urmă la fel ca toți puii care cresc, mica noastră pasăre a ȋntins aripile sale și a zburat departe. Toți am sperant că pasărea s-a descurcat singură și este în siguranță. Cậteodată se aude cậtecul unei o mierle, noi credem că este mierla noastră care ne mulțumește cậntậnd.Dacă nu știați atunci aflați de la mine păsările ciripesc diferit in funcție de țara ȋn care trăiesc.
Am găsit pe internet un desen foarte interesant despre cum vorbesc păsările.
Să desenăm o pasăre!
[wpdm_file id=44]
Postat pe 06 august 2012 de către AngelaDacă se ȋntậmplă să aduci o pasăre acasă, poate te ajutăm cu sfaturi ca să reușești să o ȋngrijești.