Pictura pe faţă făcută pentru copii (și de copii)

Copii mei nu au același gusturi ca mine.

Pictura pe faţă făcută pentru copii (și de copii) –Ești fan al picturii pe faţa? Personal, eu nu sunt un mare fan. Copiilor mei, le place nu avem aceleaşi gusturi!
Ca şi copil mi-ar fi plăcut să-mi fac pictură pe faţa, dar acestă dorinţă s-a stins cu cât am crescut şi am înaintat în vârstă. Motivul principal  este că acum eu nu sunt prea motivată să încep experimentarea cu pictura pe faţa pe copiilor mei. Am desigur motivele mele: pe de o parte si din cauză că se mânjesc pe faţă şi pe haine şi când e vorba de spălat pe faţă nu prea le place că-i frec până dipar culorile băgate prin spâncene şi păr.

Dar copiilor mei le place să fie pictaţi. Deci, ce să fac? 
Nu o pot să o rog nici pe bunică să-i picteze, pentru că este ocupată cu alte probleme.
Afara era foarte cald suntem la bunica la Bucuresti, copii se joacă prin curte la umbră si sunt îmbrăcati sumar.
Bunica le-a cumparat copiilor nişte culori pentru pictat pe faţă.
Dar în această săptămână am descoperit – întâmplător – o abordare cu totul nouă …
Convinsă de argumentele puternice ale copiilor mei („vrem să pictezi fețele noastre, acum!”) Și după unele negocieri minunate din partea mea („OK, dar numai o singură dată”), am făcut niște picturi pe faţa copiilor pentru copii, cu o zi înainte. Culorile şi pensulele au rămas pe o măsuţă până a doua zi. Cred că Victoria le-a reperat și a avut un plan.

Copii făceau gălăgie prin curte. A fost  un pic suspect momentul în care am realizat că s-a făcut  liniște în casă pentru o vreme. Dar nu a durat prea mult timp şi…deşii nu eram in junglă s-au auzit niște răgete de animale feroce de pradă. În cel mai scurt timp am fost atacat de un tigru care răgea inspăimantător, care se pare că a fost, la rândul său urmărit de un fluture furios. Lukas și Elena se fugăreau reciproc în jurul casei și ţipau din toţi  plămânii lor de bucurie.

Între timp, Victoria (5 ani) a venit la mine şi mi-a povestit foarte speriată, că un tigru fioros este în curte. Când i-am vặzut şi am ȋntrebat cine i-a pictat, mi-a spus mândră că ea singură a făcut pictura pe faţa lor.

 
Ce sa întâmplat?… Victoria a găsit instrumentele de pictură și cum ei îi place să picteze şi-a convins frații ei să participe la un exercițiu de pictură. Și cred că rezultatul a fost  bun. Deși fluturele de pe fața lui Elena o face să arate un pic ȋnfricoşator, cred că tigru Lukas arată minunat!  În curte bunica a umplut o mică pişcină cu apă. Copii s-au spălat singuri de vopseaua de pe faţă aşa că şi eu am fost fericită că nu a trebuit să îi frec.
Astfel am  învățat încă o lecție de viată azi:
• Dacă există o activitate care le place copilor, ei vor să găsii o modalitate de a face acest lucru.
• Atâta timp cât nu există nici un pericol, s-ar putea accepta la fel de bine faptul că vor avea un drept de veto copii cu privire la activitatea pe care o doriți (nu o doriti) ca părinti. Dacă doresc copii ceva pot incerca să facă un lucru ce le place chiar şi fără ajutorul adulţilor dacă acestia sunt ocupaţi sau nu găsesc frumusetea unor lucruri. Normal ar fi că să nu vrem ca aceşti copii ai noştri să fie copia noastră. Copii nu trebuie să ne imite ci să semene cu ei însăşi şi să caute noul, să inventeze.

Începând de azi Victoria este expertul  meu  in vopsirea  pe fată, un nou recrut, care va fi responsabil de toate locurile de muncă unde ne  confruntăm cu pictura în casa noastră. Și știi ce? Ea iubește noua sa funcție!
Postat pe 2 septembrie 2013 de către Angela