Poveste de craciun, Herta

Povestea ceasta s-a întâmplat  în anul 1998. Se apropia crăciunul, afară era frig -15 grade, o iarnă friguriasă, cu zӑpadă mare.

ṣâțîӑ
Pe strada unde ne construiam noi casa, era o haită de câini.
Seful haitei era un câine mare negru ṣi urât. In haitӑ mai era si o cӑțea fruoasӑ (un ogar maro suplu ṣi frumos). Cӑțeaua a fӑcut 7 cӑteluṣi.
Cӑteaua s-a îmbolnӑvit ṣi a murit lăsând căteluṣii singuri, pradӑ frigului. Un suflet milos a pus într-o cutie cu niṣte haine vechi ṣi căteluṣii s-au ghemuit în cutie. Cutia era în curtea unei case în construcție, aproape de casa mea.
Am luat niṣte pâine ṣi făcându-mi drum prin zӑpadӑ, m-a apropiat de cutia în care stateau ghemuiți cațelusii. Am pus mâncare in vasul de lângă cutie. Le era foame, s-au repezit spre vasul cu mâncare împingându-se ṣi mârâind, erau niṣte cӑteluṣi frumoṣi. Cel mai mic ṣi mai urât dintre cӑței nu s-a dus la vasul cu mâncare, a venit la mine schelӑlӑind cerâd protecție. Era prea mic ca sӑ se batӑ cu ceilați pentru mâncare. I-am dat sӑ mӑnânce, dar nu vroia sӑ mӑnce decât din mâna mea.
Am plecat.

A doua zi, în cutie numӑrul cӑteilor era mai mic. Cӑtelusul cel urât m-a simțit ṣi a venit din nou la mine schelӑlӑind.
A mai trecut o sӑptӑmânӑ.
Vroiam sӑ petrecem Craciunul cu nepotica noastrӑ Victoria si urma sӑ plecӑm in Belgia.

Eu si bӑiatul meu am fӑcut o vizitӑ la casa care era in construcție, înainte de a pleca in Belgia .
Am luat cu mine, niste lapte si pâine si vroiam sa le dau de mâncare cӑtelusilor.
In cutie mai era un singur cӑțelus, cel mai mic ṣi cel mai urât, tremura, avea ochii tulburi pӑrea gata sӑ moarӑ. L-am luat în palmӑ, era atat de mic încât se cuibarea în cӑuṣul palmei. L-am luat în casӑ ṣi i-am dat sӑ mӑnance.
In casӑ era mai cald decât afarӑ, micul cӑteluṣ s-a încӑlzit, ochii au început sӑ-i strӑluceascӑ, nu mai tremura. Noi trebuia sӑ plecam aṣa cӑ am dat cӑțelul afarӑ din casӑ, l-am pus afarӑ în cutie ṣi m-am întors în casӑ.
Baiatul meu a deschis usa, vroiam sӑ plecӑm. In fața uṣii era cӑțelul cel urat. Cӑțelusul s-a apropiat de gheata bӑiatului si a prins-o intre labuțe, privea cu ochii tulburi tremura ṣi schelalaia. Baiatul l-a privit ṣi a zis:
-De ce l-ai dat afarӑ ?
-Trebuie sӑ plecӑm.
– Dar afarӑ e frig o sӑ moarӑ.
– Nu avem cum sӑ-l ajutӑm, noi plecӑm în Belgia maine, afarӑ e foarte frig.
-Dar dacӑ îl lӑsӑm în casӑ, nu va îngheța.
-Dar nu stiu dacӑ va rezista o sӑptӑmânӑ singur, mai bine îl lӑsӑm afarӑ.
-Hai sӑ încercӑm si dacӑ nu moare într-o sӑptӑmânӑ am sӑ vin eu si-i aduc de mâncare.
Am pus în baie o galeatӑ cu un plovӑr in ea, mai multe vase cu apӑ, paine uscatӑ ṣi laptele care-l aveam.
Am, baricadat intrarea în baie cu un carton ca sӑ stea doar în baie ṣi am plecat.
Dupa o sӑptӑmanӑ Radu a venit din Belgia. De la aeroport a luat un taxi ṣi s-a grӑbit sӑ vadӑ ce face cӑțelul.
Ne-a dat telefon ṣi ne-a povestit foarte fericit cӑ nu a murit cӑțelul, cӑ i-a dat mâncare, i-a cumpӑrat lapte praf , i-a pus o pâine ṣi apӑ în camera din casӑ.

Si astfel Herta a scӑpat de la moarte ṣi ṣi-a petrecut crӑciul la noi în casӑ..

Cӑtelul a crescut.

Cand acrescut am fӑcut o cuscӑ mare, pentru Herta, cuṣca „testata „de Lukas.

Anul acesta Radu a modificat cusca lui Herta (era prea micӑ). Incredibil cât de mult a crescut cӑteluṣul acela mic cât o jumatate din palma mea.
E un cӑtel care iubeṣte copiii, nepotii mei l-au cӑlӑrit si l-au tras de coadӑ.

Dar sӑ nu va incredeti in ea, daca vreti sӑ intrati in curte si nu vӑ cunoaṣte este fioroasӑ: se zbarleṣte ṣi iṣi aratӑ coltii apӑrand casa.
Am desenat pe cuṣca lui Herta ferestre cu flori, ṣi am fӑcut si o uṣӑ.

Deasupra uṣii am scris CAINE BUN.