Ultimile zile ale libelulei

Stau la soare, jucandu-ma cu frunze si privind doua libelule care zboara in jurul meu cautand caldura.
O libelula se aseaza pe maneca hainei mele.

Ma uit mirata la ea. Sta linistita si se incalzeste alaturi de mine.
Nu e prima data cand diverse animale salbatice, se apropie de mine atingandu-ma, asezadu-se in palma mea, sau incerand sa imi atraga atentia.

V-am mai povestit despre gucustiucul meu, care manca din palma mea
Am fotografiat libelula, este frig afara, viata acestei fapturi atat de fragile este atat de scurta.

Poate este ultima zi a ei, pentru ca frigul o va ucide.
Am fotografiat-o pentru ca sa-mi amintesaca mie aceasta clipa magica.
Cealalta libelula, s-a asezat si ea aproape de mine.

Lukas privea libelulele.

A facut impreuna cu Lukas din frunze si seminte, libelule

si un cap de fetita, cu parul din bucle ruginii.

I-am povestit lui Lukas despre viata libelulelor. Doar o mica parte a vietii lor, libelulele au aripi, inaite erau uratate semanau cu niste omizi si traiau in apa.

Cand am ajuns acasa le-am povestit “fetelor” despre libelule.

Le-am aratat fotografiile si am hotarat sa facem niste libelule, pe care sa le dam copiilor, ce vor veni la ziua lui Elena.

Ma uit la fotografii si stiu ca libelula a murit ucisa de frigul de afara.
Si eu ma simt ca o libelula.